RACCOLTI ED ILLUSTRATI DA GIUSEPPE PITRÈ
A tempu ca li Turchi pigghiavanu li Ciciliani priciu neri, cc’era un tali di Vitu Lùcchiu ch’era purpajolu (2). Si truvau ‘nta la praja di S. Todòru (3) una barchitta turca
p’assartari a chiss’omu e a sò frati cu dudici omini. Raisi Vitu comu si vitti assartari, pigghia la fìscina e nni ‘ncoccia unu, e cci fa nèsciri tutti li vudedda a mari. Jetta ‘n’âtra fiscinata (4) e nn’afferra n’àutru: e chist’omu senz’essiri curpitu! Jetta arrè, e nnammazza n’àutru: e poi n’àutru. Stancau; fu pigghiatu priciuneri, e lu purtàru ‘n
Tunisi, ‘nsèmmula cu sò fratellu. Comu juncíu, lu purtaru a Continua a leggere