STU NOSRU MARI
Chi ‘ni ficiunu i barcuni
ri l’azzurru ri stu mari
unni cantavunu i sireni
quannu brillava e luccichiava
u mari ri brillanti mi paria…
Si staiu ca’ supra sta spiaggia
guardannu luntanu l’orizzunti
unni si ‘ncontranu cieru e mari
unni si perdunu i pinsieri
l’azzurru viora ormai divintau…
pi l’azzurru ‘ntramiscatu
cu lu sangu ri li genti
E sta vita si cunsuma si ni va senza ragiuni
quantu genti ‘nfunnu stu’ mari…
quantu scempiu si cunsuma
sulu pi lu vili dinaru
non ci ponu li animi boni
chi soccurrunu i barcuni
cu tantu amuri cercanu ri renniri
vivibili l’infernu ri cu’ criri
ri truvari u pararisu ca’…
e poviri simmu e poviri notri
genti ri sani costumi ri miseri risorsi
nemma sringiri pi fari postu
facennu maccari l’impossibiri….
Notri simmu siciriani cu lu cuori ranni ranni
senza postu da so casa…
Santina Gullotto Continua a leggere